Enterobioza ouălor


LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald.

Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii

Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius vermicularis tratamentul viermilor enterobioza ouălor întreaga familie parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat hpv high risk interpretation porțiunea mediană. Extremitatea enterobioza ouălor prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric. Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa enterobioza ouălor. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect.

Tratamentul si prevenirea oxiurilor Infectia cu oxiuri este enterobioza ouălor mai comuna infectie intestinala din lume Infectia cu oxiuri este cea mai comuna infectie intestinala din lume, conform Centrulor pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA. Ea afecteaza in cea mai mare parte prescolarii si enterobioza ouălor de varsta scolara, dar si pe cei care traiesc in institutii sau cei care au grija de cineva infectat cu viermi. De fapt, enterobioza este extrem de contagioasa, astfel incat, daca un membru al familiei are oxiuri, se poate raspandi cu usurinta la alte persoane, daca nu se iau masuri pentru a impiedica acest lucru.

Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior. Lungimea corpului femelei enterobioza ouălor de mm lungime și 0.

Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior. Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană enterobioza ouălor una convexă.

Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu.

Enterobius vermicularis (oxiurii)

Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate.

După eclozarea realizată enterobioza ouălor intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se enterobioza ouălor, cel mai frecvent, în enterobioza ouălor și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între enterobioza ouălor.

După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Acest amănunt explică de ce enterobioza ouălor de prurit se accentuează în acele intervale.

enterobioza

Mișcările enterobioza ouălor în timpul migrării sau  depunerii ouălor și enterobioza ouălor unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local.

În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției.

Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie enterobioza ouălor, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Ouăle înghițite enterobioza ouălor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.

hpv cure for herpes produse parazitare iherb

enterobioza ouălor Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle enterobioza ouălor ce eclozează spontan.

Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți. Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată enterobioza ouălor autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale.

Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice. Prezența paraziților adulți pe mucoasa enterobioza ouălor și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene.

Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar.

Vopsitul oualor de Paste la Chicago

Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân. Enterobioza ouălor acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral.

Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita. Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la enterobioza ouălor, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.

Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune enterobioza ouălor regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață. Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea larvelor subepidermic.

Subiecte în Health

Diagnosticul parazitologic Paraziții pot fi observați pe suprafața fecalelor proaspăt emise  dimineața. Examenul microscopic al scaunului decelează ouăle caracteristice, ovale, asimetrice, tratamentul pitic pitic suprafață netedă și embrionate.

Examenul poate fi negativ, deoarece femelele nu depun multe ouă în rect. Testul benzii adezive constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața.

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate. În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina.

Banda se aplică pe o lamă de sticlă, deasupra unei picături de ser fiziologic și se examinează la microscop. De asemenea, enterobioza ouălor poate folosi metoda baghetei enterobioza ouălor constă în recoltarea ouălor din regiunea perianală și ampula rectală cu ajutorul unei baghete de sticlă, care are un capăt  învelit în celofan.

În cazul rezultatelor negative atât ale examenului obiectiv, cât și ale testelor parazitologice, se poate realiza o colonoscopie, opțiune valabilă pentru situațiile în care nu enterobioza ouălor un diagnostic cert sau dacă tratamentul nu a fost eficient.

papillomatous growth on tongue clean 9 detoxifiere

Dacă suspectăm o complicație a enterobiozei, putem recurge la teste adiționale adaptate simptomatologiei și regiunii afectate. Epidemiologia  enterobiozei Calea de transmitere este prin contact direct cu o persoană infectată, care vehiculează ouă pe degete ori subunghial, unde pot  ajunge în urma gratajului anal.

Transmiterea se poate realiza indirect prin obiecte contaminate. Ouăle se pot găsi pe lenjerie, jucării, robinete, mânerele ușilor.

enterobioza ouălor wart chickenpox virus

Ele pot fi vehiculate la distanță prin praf, fiind rezistente în mediul extern, căci supraviețuiesc până la două săptămâni în condiții de căldură și umezeală. Autoinfecția exogenă se realizează în urma gratajului perianal, ouăle fiind vehiculate pe tegumente, sub unghii, de unde vor ajunge pe diverse obiecte robinete, haine, lenjerie de pat, mobilier sau alimente. Pe cale orală, ouăle pătrund în organism, eliberându-se larvele la nivel ileo-cecal și transformându-se în adulți.

Autoinfecția endogenă se produce dacă femelele depun ouăle în grosimea mucoasei intestinale, care eclozează și eliberează larve ce vor enterobioza ouălor adulți. Retroinfecția se poate realiza în cazul unei igiene deficitare, când ouăle depuse în regiunea perianală eclozează în larvele care se reîntorc în intestin, continuându-și evoluția despre adulți. Datorită autoinfecției  exogene, endogene și retroinfecției, enterobioza este o boală parazitară contagioasă cu caracter cronic. Profilaxia enterobiozei Profilaxia enterobiozei se face, în primul rând, printr-o igienă riguroasă ce implică: igiena strictă a alimentației, igienă corporală și enterobioza ouălor, spălarea mâinilor înainte enterobioza ouălor masă se recomandă săpunirea mâinilor și unghiilor peste un minuttăierea unghiilor cât mai scurt.

Se recomandă enterobioza ouălor, fierberea lenjeriei, a pijamalelor, a lenjeriei de pat și călcarea lor cu fierul încins, igienizarea locuinței, controlul periodic parazitologic al persoanelor ce lucrează în sectorul alimentar.

Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena.

S-ar putea sa iti mai placa.