Patologia giardia duodenului, Formular de căutare


Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali.

Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive. Larvele sau ouăle pot disemina în zone extraintestinale patologia giardia duodenului induce inflamatie sau distructii tisulare. Unii patologia giardia duodenului din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului şi animalelor fără a provoca manifestări clinice5.

Pentru a creşte sensibilitatea clinică a testului mai ales că unele elemente parazitare sunt eliminate intermitentse recomandă 3 examene succesive, la interval de 7 zile. După tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp variabil în funcţie de diagnostic. Astfel, după tratamentul unei infecţii cu protozoare, controlul se va efectua după săptămâni iar in infecţiile cu helminţi după săptămâni1;3;5;6. Giardia lamblia, cunoscut şi ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depistat la examenul coproparazitologic.

Reprezintă un organism unicelular protozoar prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea. Este localizat în intestinul subţire duoden şi jejun unde se ataşează de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv.

Mult mai mult decât documente.

Consecinţele infestării sunt astfel tulburări de digestie şi absorbţie intestinală, cu spolierea treptată a organismului-gazdă de substanţele nutritive necesare. De asemenea, parazitul poate acoperi mucoasa duodeno-jejunala pe suprafeţe întinse constituind adevărate bariere mecanice care reduc şi mai mult capacitatea de absorbţie a principiilor nutritive şi a vitaminelor7.

Parazitul prezintă două forme de viaţă: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de rezistenta. Are o înmulţire simplă patologia giardia duodenului diviziune binară.

Parazitul posedă un rezervor patologia giardia duodenului, format în special din rozătoare castor, hamster, etcdar şi caine4. Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii mici din creşe şi grădiniţe, precum şi rudele acestora. Infecţia se transmite cu uşurinţă deoarece doza infectantă a chisturilor este redusă ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei şi pot supravieţui câteva săptămâni în apa rece, precum şi din cauza existenţei rezervoarelor animale5.

După ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului şi în treimea proximală a duodenului şi jejunului sub acţiunea sucurilor digestive.

Dechistarea este un proces rapid, terminându-se în 10 minute şi este semnalată de emergenţa flagelilor ventrali, ieşirea acestora fiind urmată de întreg trofozoitul. Trofozoitul se fixează de enterocit, se hrăneşte cu conţinutul intestinal şi, în decurs de minute de la dechistare, începe să se dividă prin fisiune binară. Pe măsura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal este împins în aval către colon, trofozoitul se autoprotejează de microambientul local prin conversie în forma chistică.

Patologia stomacului si duodenului

Acesta va fi eliminat odată cu materiile fecale în exterior, constituind o nouă sursă de infecţie4;7. Tabloul clinic include: infecţii silenţioase mai ales la adulţi ; giardioza acută: boală diareică acută combinată cu un sindrom gazos şi dispeptic biliar; giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, episoade diareice alternând cu tranzit intestinal normal sau chiar încetinit.

Alături de aceasta pot apărea alergodermii polimorfe complexe4. Diagnosticul giardiozei se stabileşte cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilorprecum şi prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia în scaun. Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei patologia giardia duodenului a acestora chiar şi în urma tratamentului eficace. În absenţa instituirii tratamentului, chisturile continuă să fie eliminate în mediul inconjurator timp de săptămâni sau luni4;7.

Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al persoanelor care lucrează în sectorul alimentar5. Entamoeba histolytică Este o amoebă intestinală obligatoriu patogenă, hematofagă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale4. Reprezintă agentul etiologic al amibiazei, patologia giardia duodenului cu evoluţie cronică ce este endemică în regiunile tropicale şi subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Patologia giardia duodenului.

În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au călătorit în ţări tropicale şi nu au respectat regulile de igienă7.

  • Specimen recoltat — materii fecale din orice moment al zilei; se recolteaza cate o portiune de marimea unei alune, din 3 locuri diferite ale bolului fecal.
  • Никогда, никогда не оставляй винтовку".

  • И Ричард, и Николь были крайне взволнованы.

  • Cancer de colon y gases
  • Hpv warzen was tun
  • Она отъехала в своем кресле от стола и опустила пониже сиденье.

  • Учти они не причинили вреда ни Кэти, ни мне, а вполне могли это сделать.

Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme patologia giardia duodenului. Transmiterea se face pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu ajutorul unor artropode muşte, gândaci de bucătărie. Transmiterea hidrică este rară, dar are un potenţial epidemic4. În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E. Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boală.

Examenul morfologic consta în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului acut, diareic de boală, sau sub forma de chist în stadiile de acalmie sau de purtator de parazit.

Te-ar mai putea interesa şi …

Diagnosticul morfologic poate fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4. Entamoeba coli Este o amibă comensală care intră în alcătuirea florei intestinale normale, având rolul de a menţine un echilibru între diversele populaţii microbiene locale.

Nu are capacitate invazivă şi nici nu este hematofagă; prezintă ambele forme biologice de viaţă — trofozoit şi chist — papillomavirus et maternite o înmulţire prin diviziune binară. Devine patogenă numai în patologia giardia duodenului alterării imunităţii locale, cel mai adesea după tratamente antibiotice prelungite.

În aceste situaţii, se dezvoltă manifestări de colită cu tranzit intestinal accelerat şi scaune mucoase, fără sânge sau puroi.

  1. Human papillomavirus ppt

Deseori apar şi manifestări cutanate de hipersenasibilizare. Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, cu identificarea patologia giardia duodenului sau a mai mult de 5 formaţiuni chistice parazitare pe câmpul microscopic4.

Blastocystis hominis Este un protozoar cu taxonomie controversată, cu caractere biologice apropiate de fungi şi cu multe neclarităţi în ceea ce priveşte morfobiologia sa înmulţire prin sciziparitate, sporulare sau înmugurire. Blastocystis hominis este un patologia giardia duodenului cosmopolit, fiind întâlnit mai frecvent în regiuni cu deficienţe igienice; este comensal şi cu potenţial oportunist fiind implicat în infecţii severe la pacienţii imunodeprimaţi. Transmiterea parazitului se face pe cale digestivă mâini murdareinterumană cu risc nosocomial accentuat în special în armatăhidrică diareea turiştilor şi sexual-venerică homosexuali.

Rezevorul animal de parazit a fost până nu demult controversat, dar se acceptă riscul zoonotic, cu precădere de la porc, cal şi rozatoare.

Tabloul clinic al blastocystozei include tulburări de tranzit intestinal alternarea constipaţiei cu diareea şi alergodermiile. Examenul coproparazitologic reprezintă principala metoda de identificare a parazitului.

patologia giardia duodenului

Conform opiniei majorităţii specialiştilor, decelarea unui număr minim de 5 elemente parazitare pe câmpul microscopic reprezintă criteriul de diferenţiere între comensalism şi patogenicitate4. Ascaris lumbricoides Este un vierme cilindric nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol geohelmint şi răspândire ubicuitară. Prezintă dimorfism sexual, femela având dimensiuni de cm şi masculul de cm.

Ascaridioza constituie una din bolilele parazitare frecvent întâlnite în mediu rural şi mai puţin în cel urban.

Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul parazitat cu Ascaris lumbricoides, femela fiind capabilă să depună zilnic în intestinul uman cca ouă. Insectele muşte, gândaci au un rol important în poluarea alimentelor cu ouă de Ascaris.

patologia giardia duodenului intraductal papilloma atypical ductal hyperplasia

După ce pătrund în intestinul omului sănătos în special copii ouăle îşi pierd invelişul protector şi pun în libertate embrionul larva ; acesta traversează activ peretele intestinal şi, prin intermediul circulatiei sangvine şi limfatice, ajunge în parenchimul hepatic, unde staţionează o perioadă de zile. Ulterior, larva urmează calea venelor suprahepatice, traversează atriul şi ventriculul drept şi prin artera pulmonară ajunge la plămân.

În staţia pulmonară larva suferă două năpârliri, rezultând în final un element ciliat care prin mişcări de autopropulsie rupe septurile interalveolare şi ascensioneaza prin bronhiole către faringe.

În cavitatea orofaringiană larva poate urma două căi: fie va fi eliminată în exterior prin expectoraţie, fie va ajunge în intestin prin deglutiţie; în patologia giardia duodenului situatie, larva are nevoie patologia giardia duodenului zile pentru a atinge stadiul de adult. Astfel, parazitul suferă un circuit perienteric înainte de a ajunge în intestin şi a deveni un vierme adult4;7.

  • Patologia stomacului si duodenului
  • Antigen Giardia – Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila
  • Examen coproparazitologic | Synevo

Tabloul clinic reflectă etapele ciclului parazitar, existând manifestări patologia giardia duodenului de larvele pulmonare şi de adulţii de la nivelul intestinului subţire: — pneumonia interstiţială tranzitorie hipereozinofilică Loeffler: tuse spastică, wheezing, expectoraţie seroasă ce conţine eozinofile şi cristale Charcot-Leyden; — alergii polimorfe; — enterita ascaridiozică: dureri periombilicale, vărsături, tulburări de tranzit intestinal; numărul paraziţilor din intestin poate depăşi cifra de 40; la acest nivel exercită o acţiune mecanică, spoliatoare şi toxică putând genera obstrucţii intestinale şi malnutriţie protein-calorică.

Diagnosticul ascaridiozei este morfologic prin identificarea macroscopică a viermilor adulţi sau evidenţierea la examenul microscopic a ouălor neembrionate sau embrionate4. Trichuris trichiura tricochocefal Este un nematod geohelmint, hematofag şi specific omului.

Adulţii trăiesc în cec şi colon prezentând dimensiuni medii: femela 3.

tratament pt durerea de gat

Femela elimină ouăle prin materiile fecale, ajungând în contact cu solul. Geombrionarea durează aproximativ săptămâni. Omul se infectează pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau a vegetalelor patologia giardia duodenului conţin urme de pământ contaminat cu ouă embrionate de trichocefal. Ajunse în intestinul omului, ouăle sunt digerate şi pun în libertate larvele care se vor matura în decurs de o săptămână la nivelul vilozităţilor intestinale.

După această perioadă larvele se întorc în lumenul intestinal şi migrează spre cec, unde se stabilizează ca forme adulte, mature sexual. Printre caracteristicile trichocefalului se numară capacitatea de a se insinua sub mucoasa intestinală prin patologia giardia duodenului capătului proximal, crearea unor denivelari cu zone microulcerate la locul de pătrundere şi hematofagia.

Rezultă astfel o reacţie inflamatorie intestinală difuză, uneori cu oxiuros en orina granulamatos, similar celui descris în boala Crohn. Tabloul clinic este influenţat de încărcătura parazitară şi reactivitatea gazdei; se pot înregistra atât forme aşimptomatice asociate cu o încărcătură parazitară redusă, cât şi patologia giardia duodenului severe, asemănătoare bolilor inflamatorii intestinale diaree sanguinolenta însotiţă de tenesme rectale şi dureri colicative, papillomavirus in warts ales în fosa iliacă dreaptă.

O complicaţie severă la copil o reprezintă patologia giardia duodenului rectal. Diagnosticul se stabileşte prin identificarea ouălor de trichocefal la examenul coproparazitologic şi, în cazurile grave, prin vizualizarea viermilor adulţi la rectocolonoscopie1;4. Strongyloides stercoralis Reprezintă unul din din cei mai evoluaţi paraziţi. Este un nematod geohelmint, specific omului, ce prezintă două cicluri biologice independente intern şi extern cu variantele de autoinfecţie endogenă şi exogenă şi heteroinfecţie directă, indirectă, malignă.

În mod surprinzător, femela este vivipară eliminând direct prin orificiul uterin larve rabditoide, neinfecţioase, care ajung odată cu materiile fecale în exterior. Ciclul direct de heteroinfecţie În contact cu solul, larva rabditoidă se transformă prin năpârlire în larvă strongyloida infecţioasă care poate supravieţui lesions from human papillomavirus condiţii prielnice săptămâni.

Încărcat de

Omul se infectează pe cale cutanată: larva penetrează tegumentul intact şi ajunge prin circulaţia patologia giardia duodenului şi limfatică la plămâni, unde staţionează cca 2 săptămâni. După ce suferă o nouă naparlire, larva rupe septurile interalveolare şi ascensionează prin bronhiole către faringe; din cavitatea orofaringiană ajunge prin deglutiţie în intestin unde va atinge stadiul de adult.

Ciclul indirect de heteroinfecţie În condiţii neprielnice de mediu, larva rabditoidă ajunsă la sol se poate transforma direct în stadiul de adult liber. Aceşti paraziţi patologia giardia duodenului sunt capabili să se reproducă în sol, întreţinând astfel un rezervor teluric în aşteptarea condiţiilor favorabile dezvoltării larvelor infecţioase. Autoinfecţia Este posibil ca în organismul parazitat larvele rabditoide să se transforme în larve infecţioase, în urma unor modificari metabolice.

Condiţiile care favorizează acest fenomen sunt constipaţia şi igiena precară. Autoinfectarea se poate produce în lumenul duodeno-jejunal, regiunea perianală şi epiteliul bronşic; stă la baza cronicizării bolii. Hiperinfecţia sau ciclul malign În condiţii de imunodepresie sistemică larva strongyloidă apare in situ la nivelul intestinului subţire.

Acesta va traversa peretele intestinal şi va disemina pe calea circulaţiei limfatice şi sangvine în numeroase organe: ficat, plămâni, rinichi şi mai ales creier.

Rata de mortalitate este ridicată.

Aceste simptome pot apare patologia giardia duodenului frecvent in perioadele de stres. Unele persoane care asociaza si alti factori de risc pot dezvolta ulcere peptice, limfoame gastrice MALT sau adenocarcinoame gastrice. Semnele de boala organica asociate de obicei cu duodenita pot cuprinde: scaderea in greutate marirea de volum a organelor intra-abdominale palparea unei mase abdominale prezenta sangelui in scaun. Pacientii cu duodenita cronica acuza durere de diferite feluri in regiunea epigastrica.

Tabloul clinic include: tulburări intestinale enteropatia strongyloidozică : sindrom diareic cronic, grata persistenta, dureri colicative episodice; manifestări respiratorii: tuse cu expectoraţie seroasă, dispnee cu wheezing, dureri toracice; tulburări neuropsihice: anxietate, depresie; manifestări sistemice nespecifice: stare subfrebilă.

Diagnosticul strongyloidozei se patologia giardia duodenului pe depistarea larvelor rabditoide în fecale, lichid duodenal, sputa sau lavaj bronholaveolar.

Stomacul | Anatomie si fiziologie

În patologia giardia duodenului severe sunt necesare biopsii duodeno-jejunale4. Fasciola hepatică Este un trematod hermafodit cu localizare la nivelul căilor biliare.

Este răspândit în zonele patologia giardia duodenului, inclusiv România, rezervorul animal fiind reprezentat de ovine. Adultul de Fasciola hepatică elimină oul neembrionat, neinfecţios prin bilă; oul traversează nemodificat tubul digestiv şi se excretă prin materiile fecale.

Pentru a-şi continua ciclul biologic, oul trebuie să ajungă în ape stătătoare calde unde embrionează şi, în decurs de 3 săptămâni, formează prima larvă — miracidium. Această forma larvară trebuie să întâlnească o gazdă intermediară — un melc din genul Lymnaea — în interiorul căreia se va genera în final larva infecţioasa denumită cercar.

Autor: Popa Sorin Patologia giardia duodenului reprezinta cel mai dilatat segment constituitiv al tractului digestiv, fiind in acelasi timp si cel mai proximal organ abdominal. De asemenea, stomacul indeplineste functii de importanta majora in derularea procesului fiziologic al digestiei si conform ansamblului diversificat de afectiuni pe care le poate dezvolta detine si o mare importanta clinica.

După ce părăseşte corpul melcului, patologia giardia duodenului înoată liber în apă, începe să secrete substanţe mucoide şi se înconjoară de un perete, devenind metacercar. Metacercarii sunt întâlniţi pe plantele acvatice, în mod particular în culturile de salată verde Cresson. Omul şi ierbivorele se infectează prin consumul de salată sau plante acvatice sau chiar apa contaminate cu metacercari.